Aro cu 6 usi – masina comunista legendara

aro cu 6 usi

aro cu 6 usi

Daca nu stiai a exista un Aro cu 6 usi si era cam singura masini est europeana cu 6 usi. Subiecte focus in articol:

  • Care a povestea masinii Aro cu 6 usi
  • de ce nu se mai fabrica Aro

Care e povestea masinii Aro cu 6 usi

Eu am vazut prima oara o astael de masina in armata. Lucram in anii 2000 la o unitate mlitara si unitatea militara cu care ne invecinam avea o astfel de masina ciudata.

In armata puteti vedea tot felul de masini care au facut istorie, dar care azi nu prea mai exista. De exemplu: am vazut niste modele de Zil si Ural care putea trage muntii dupa ele. Atat de puternice erau. La una din masinile astea am vazut ceea ce nu am mai vazut niciodata: o pompa de injectie in V. Pomepele de injectie sunt preponderent in linie chiar daca masina are motor in V. Dar rusii au facut pentru niste modele pompe de injectie in V.

Aro cu 6 usi se cheama si Aro 328 Maxi Taxi si a fost conceput initial pentru armata. Uterior dupa anii ’80 a fost fabricat si pentru civili. Masina era destinata pentru transportul a 6-8 persoanecu tot cu bagajele lor.

De ce nu se mai fabrica Aro

Aro se mai fabrica dar nu ca brand de masini. Aro este un brand de alimente acum. Productia masinilor Aro a incetat in 2005 dupa ce firma a fost bagata in faliment. Una dintre cele mai bune masini romanesti a fost distrusa. Tehnologia era 100% romaneasca si Aro a castigat numeroase premii la concursuri internationale.

Daca nu stiati Aro a castigat raliul Paris Dakar , una dintre cele mai dure competii off road din lume. In vremurile de glorie se lupta umar la umar cu greii inductriei Land Rover, Mercedes, Jeep etc.

Aro cu 6 usi
aro 328 maxi taxi

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l citesti si pe urmatorul: Monitorul preturilor carburantilor – o aplicatie utila

1 thought on “Aro cu 6 usi – masina comunista legendara

  1. Tot este lăudat Aro, ca autovehicul 100% românesc… Fabricația era românească, adevărat, dar concepția a fost pusă cap la cap cu ajutorul spionajului economic/industrial la care România era campioană în acele vremuri.
    De asemenea, atât participarea la Paris-Dakar, dar, mai ales, aranjamentele pentru a lua premiul despre care se vorbește cu atâta mândrie patriotică, au fost pe bani mulți. La acel moment, Aro voia să-și extindă influența și pe alte piețe externe și a plătit pentru promovare în felul acesta. Cei care erau în echipa de conducere de la Campulung Muscel – și care mai sunt activi – pot confirma.
    De fapt, doar sigla de pe botul mașinii era de la Aro, în rest toată mașina era de altă origine, a fost preparată de alt fabricant, însă promovarea a fost făcută ca și cum un autovehicul Aro a câștigat cursa.

    Cei care au condus intens Aro, știu cel mai bine ”micile” probleme de fiabilitate cu care se confrunta mașina: timoneria direcției era subdimensionată, apăreau jocuri mari imediat în volan, frâna lăsa de dorit din cauza tamburilor și a materialelor de fricțiune slabe, instalația electrică era varză, ambreiajul ceda rapid… E adevărat, motorul era nemuritor, mergea cu orice (bine, după ce, iarna, pregăteai făclia ca să pornească), transmisia 4×4 avea probleme la cuplarea punții față, dar, odată cuplată, trăgea orice.
    Iarna unii foloseau aragazuri de camping în interior pentru a se încălzi – cel puțin cei care aveau motor de Brașov pe ele. Dieselul se încălzea foaaarte greu, cu greu trecea apa de 50-60 C, instalația de încălzire nu reușea să funcționeze (la motoarele de Câmpulung era un pic mai bine), bătea vântul peste tot, pe la chedere, uși, geamurile nu se închideau etanș…
    După câteva zeci de mii de km, zdrangănea de ziceai că se dezmembrează, ușile nu se mai închideau cum trebuie, hayonul se mișca în toate direcțiile, dar, una peste alta, nu aveai altceva mai bun la dispoziție.
    Pentru a o folosi în regim zilnic, trebuia să fii foarte priceput la mecanică. Altfel, puteai rămâne în drum, oricând.

    Însă, fiind singurul autovehicul 4×4 disponibil la acel moment pe piața românească, evident era dorit de toți cei care aveau nevoie de o mașină robustă, cu care să care chestii, iar așteptarea (ca să nu vorbesc despre aprobarea de care aveai nevoie pentru a o cumpăra!) era îndelungată.

    Aro nu a fost falimentată ci, pur și simplu, nu a putut face față concurenței atunci când oamenii au avut posibilitatea de a alege, piața fiind invadată și de alte mărci.
    Trebuie, însă, spus faptul că în fabrică au lucrat oameni pasionați, devotați lucrului pe care îl făceau, dar sistemul nu le permitea să facă ce ar fi putut face…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *